Fereastra vieții
Fereastra vieții
Accesati sursa de zambete – click …..pe ce doriti
glume
muzica disco 80 -90
André Rieu
muzica araba
muzica sarbeasca
muzica greceasca
muzica germana
muzica italiana
muzica portugheza
muzica frantuzeasca
muzica ruseasca
muzica spaniola
muzica romaneasca
muzica din Basarabia
lautareasca
cantece pentru copii
dans
instrumentala
karaoke
Lorena
Sandy Anda
pilde
papa bun
curiozitati
amazing world
Erau o dată doi bărbați. Amândoi grav bolnavi, ei se aflau în același salon al unui spital. Deși era un salon mic, avea o fereastră care dădea afară spre lume. Bărbatului de la fereastră i s-a permis ca, o oră pe zi, să stea ridicat la amiaza Dar celălalt trebuia sa stea tot timpul intins. În fiecare zi, cel de la fereastră, în ora în care stătea ridicat, își petrecea timpul povestind cu voce tare ceea ce vedea pe geam. Fereastra dădea spre un parc, cu un lac în jurul căruia se jucau copii. Alergau și se jucau iar unii dintre ei aruncau pâine la lebedele ce se plimbau în voie pe lacul plin cu nuferi. Descria cu lux de amănunte, așa că, de multe ori, celalalt chiar vedea cu ochii lui ceea ce colegul de salon povestea. Câteodată își mai invidia colegul pentru această favoare ce i se făcea zilnic de a vedea ce se întâmplă afară chiar dacă apoi se gândea cât de binevoitor era cu el, povestindu-i ceea ce vedea dincolo de fereastră. Zilele treceau deja mai ușor și parcă nici boala nu mai era așa de greu de suportat. Dar într-o noapte, colegul lui se trezi brusc din somn într-un acces de tuse și chiar dacă toată lumea a fost la timp în jurul lui, acesta se stinse. Îi părea rău pentru ce se întâmplase dar singurul gând care-i venea în minte era cum să ajungă el lângă fereastră. Prinse ocazia și își exprimă dorința iar până la sfârșitul zilei acesta fu mutat la fereastra mult dorită. Ba mai mult, pentru că se simțea din ce în ce mai bine, i se dădu voie să se ridice în fund, o oră pe zi. Era entuziasmat și abia aștepta să vadă cu ochii lui tot ce auzise în tot acest timp de la colegul lui binevoitor. Se ridică și nu mică îi fu mirarea să vadă că acea fereastră dădea spre un perete alb