FLOAREA ZĂPEZII

Am să aștept o altă primăvară
Cu ghiocei scăldați în soare

NU închideți playlistul, urmează :

1 ȘI SĂ MĂ LAȘI…

2 IZVORUL DE SPERANȚĂ

s a

Alte poezii de Daniel Luca

Ferestre deschise

Daca vei parasi această primăvară si visul rătăcit,
Trezeşte-mă cu vântul ferestrelor deschise spre apus!
Dă-mi nemurirea lunii şi împleteşte-mă cu-n răsărit,
Ce-ascunde in perdele de uitare, tot ce eu nu ţi-am spus!

Pe mări pictate-n ochii tăi am ancorat corăbii între nori,
Însă furtuni le-au risipit la ţărm uitat, scăldat de ploi!
Azi, pescăruşi te-au sărutat cu vântul care îmi dă fiori,
Doar prin eclipse rătăcite ne mai atingem amândoi!

Ce vina port si cum sa fug? Ce-mi laşi în sufletul pierdut?
Mă duci pentr-o secundă într-un abis uitat în flori de val,
Prin stropii ce se sparg la ţărm păşesc ca un necunoscut,
Sunt naufragiat şi-un orizont mă înveleşte cu-acest mal!

Un vis a mai rămas acum stingher prin nopţi de catifea.
Iubirea mea te-a căutat mereu in frunzele cu ochi căprui!
Doar cântecul de valuri te-adoarme în stele şi-n inima mea.
Cocorii care strigă acum în depărtari, te roagă să rămâi!

Priveşte cerul

De va pleca acum această primăvară,
N-o mai chema tu ştii că n-are rost!
Nu m-aştepta în nici o altă gară,
Uită lumina-n felinare, uită tot ce a fost!

Prin nopţi cu maci rătăcitori în vis,
Recheamă-mă în noaptea verii care vine!
Prin trandafiri, sărută ce ţi-am scris
Şi iartă-mă dacă nu am rămas cu tine!

Un vânt îţi va şopti să te grăbeşti
Şi să răspunzi îmbrăţişărilor sublime!
Prin nori, te cheamă ziua să iubeşti
Aceste flori ce lasă-n rouă, frăgezime!

Nu rătăci vorbele-n vânturi care trec,
Aşteaptă-mă şi azi în versuri şi poeme!
Peste-ale tale temeri o să mă aplec,
Când fulgere brăzda-vor cerul, nu te teme!

În lanul macilor de dor să nu mai vii,
Am strâns speranţe din focul de iubire!
Dar tu le-mprăştiai în zările târzii
Şi-o lacrimă cade tăcută peste amintire!

Aş vrea să-ţi mai răspund la întrebări,
Dar seara se aşterne în suflete să doarmă.
Ne-au mai rămas sfioase remuşcări
Şi-ntre octave nu mai găsim o gamă!

De vor scânci viori în suflete pierdute,
Aşază-ţi tâmpla obosită-n drum cu flori!
Strigătului meu dă-i şansa să-ţi sărute
Firave mângâieri, ce plâng între ninsori!

Aşteaptă alt solstiţiu înlăcrimat în gând
Şi în fotografii citeşte-mi disperarea!
N-a fost cum ne-am dorit pe-acest pământ
Şi lasă-n flori de liliac să vina înserarea!

De vor sosi cocori din ţări cu bucurie,
Te voi lăsa să le priveşti prin gene tot misterul!
Vom face-n suflete rănite o ultimă călătorie,
Iar tu îmi vei striga din depărtări:,, Priveşte cerul!”