Ne-au MINTIT, ne-au FURAT , ne-au SARACIT

Ne-au MINTIT, ne-au FURAT , ne-au SARACIT

Ne-au MINTIT, ne-au FURAT , ne-au SARACIT

Tara asta, merita copiii nostri?

„Oare, ţara asta batjocorită de toţi baronii voştri roşii, portocalii, albaştri şi cum v-aţi mai vopsit, doar ca să ne prostiţi, ţara asta condusă de toţi puşcăriabilii şi puşcăriaşii voştri, care s-au lipit ca râia de vieţile noastre şi s-au înfipt în fotoliile călduţe plătite din banii proştilor ca noi, ţara asta sugrumată de toţi mafioţii, de toţi golanii şi toţi nenorociţii pe care tot voi, ăia de sus, i-aţi inventat şi i-aţi acoperit să fure-n linişte, ţara asta, îndobitocită cum a ajuns, merită copilul meu? Oare ţara asta, îmi merită copilul pe care îl învăţ să crească drept? Oare ţara asta, în care aţi promovat toate beizadelele, toţi băieţaşii de cartier, toate fetiţele lu’ tata, toţi prinţişorii lu’ mama, toate piţipoancele vândute pe nişte silicoane şi pe o pereche de buze ţuguiate, toate hienele ieşite nici nu mai ştim de unde şi puse pe furat, îmi merită copilul? Merită ţara asta copilul pe care îl învăţ să fie bun? Mă întreb, dacă ţara asta, în care un premier sare la gâtul unor magistraţi, judecând în sloganuri electorale fapte penale, ţara asta, în care un preşedinte, o haită-ntreagă de miniştri, de consilieri, de baroni şi neamuri de baroni îşi ridică poalele-n cap şi se răfuiesc pentru banii munciţi de noi, ultimii proşti ai neamului, merită copilul pe care eu îl învăţ să fie cinstit? Oare ţara asta, în care toţi slugoii de partid ajung să fie daţi drept exemple de urmat, ţara asta, în care toţi, dar absolut toţi lipitorii de afişe sunt împopoţonaţi în costume de neam prost şi aruncaţi în birourile luxoase de la Palat merită copilul pe care îl cresc eu? Mă întreb, dacă ţara asta spălată pe creier de toate ecranele îngălbenite la comanda baronilor voştri, ţara asta în care nişte „specialişti“ analfabeţi şi incompetenţi, fabricaţi în laboratoarele voastre comunistoide de partid, fac să înceapă şcoala fără manuale, ţara asta în care suntem prostiţi, în fiecare zi, cu un metru pătrat de stradă, cu o bucată în plus de pâine, cu un leu nenorocit la pensie, cu nişte programe mincinoase pentru tineri sau pentru amărâţii mânaţi de griji la muncă în străinătate, ţara asta hărţuită merită copilul meu? Mă întreb,dacă ţara asta sărăcită şi umilită de toţi comuniştii siniştri, de toate odraselele de nomenclaturişti, de toţi politrucii de care cred că n-o să mai scăpăm vreodată merită copilul pe care eu îl învăţ să fie OM? „

Comentarii pe Facebook
Arata si prietenilor tai!
gabi:
Postari frecventate