Somewhere in Time – Undeva, candva

Somewhere in Time - Undeva, candva

Somewhere in Time – Undeva, candva

Vizionati aici

Somewhere in Time - Undeva, candva
Somewhere in Time – Undeva, candva

Undeva, cândva este un film dramaticSFromantic, din anul 1980, regizat de Jeannot Szwarc. Este inspirat dupa romanul Bid Time Return (1975), de Richard Matheson, care a scris și scenariul filmului. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Christopher ReeveJane Seymour și Christopher Plummer.

Reeve îl joacă pe Richard Collier, un scenarist ce este fermecat de o veche fotografie a unei tinere femei, actrița Elise McKenna (jucată de Seymour). Prin auto-hipnoză, el călătorește înapoi în timp, în anul 1912 si reuseste sa o întâlnească. Cu toate acestea, relația lor nu durează atât de mult pe cât se așteptau: impresarul Elisei, William Fawcett Robinson (Christopher Plummer) se teme că o legatură îi va distruge acesteia cariera și aranjează ca Richard să fie oprit.

Filmul este cunoscut pentru coloana sonoră, compusă de John Barry. În film, apare și o variație a piesei lui Serghei Rahmaninov,

În mai 1972, studentul Richard Collier (Christopher Reeve) sarbatoreste punerea in scena a primei sale piese. În timpul acestei petreceri este abordat de o necunoscuta în vârstă (Susan French), care îi înmânează un ceas de buzunar, spunandu-i doar atat: “Întoarce-te la mine”. Richard ramane nedumerit iar femeia paraseste adunarea, se întoarce la casa ei și moare la puțin timp după aceea.

Opt ani mai târziu, Richard, scenarist de succes, trăiește în Chicago, dar, despărțit recent de prietena sa, trece printr-o criză de autor (stare în care un scriitor își pierde, temporar, abilitatea de a produce subiecte noi). Simțindu-se stresat, el decide să ia o pauză și pleacă din oras oprindu-se,dintr-o toana, la Grand Hotel. În timp ce se plimba prin muzeul hotelului, Richard e captivat de fotografia unei femei frumoase. Cu ajutorul lui Arthur Biehl (Bill Erwin), cel mai varstnic angajat al hotelului, Richard afla că femeia este Elise McKenna (Jane Seymour), o actriță faimoasă la inceputul secolului 20. După mai multe cercetări, Richard descopera ca e vorba chiar de necunoscuta care i-a înmânat ceasul cu opt ani în urmă. In urma unei vizite la casa Laurei Roberts (Teresa Wright), fosta menajeră a actritei, descoperă o cutiuță muzicală de forma construcției Grand Hotel, care canta melodia lui favorită, Rapsodie pe o temă de Paganini. Printre lucrurile Elisei Richard descoperă și o carte despre călătoria în timp, scrisă de fostul lui profesor de la universitate, dr. Gerard Finney (George Voskovec). Aflând că Elise a citit cartea de câteva ori, Richard devine obsedat de idea de călători înapoi în timp, în anul 1912, pentru a o întâlni pe femeia de care s-a îndrăgostit.

In urma unei intalniri cu Finney, Richard află de la profesor că acesta a reusit,pentru cateva clipe, sa se intoarca in timp, în anul 1571, prin puterea auto-hipnozei. Pentru a-și duce tentativa la bun sfârșit, Finney îi spune lui Richard că trebuie să îndepărteze din raza sa vizuală toate lucrurile care au legătură cu prezentul și să-și păcălească mintea că se află în trecut. Profesorul îl avertizează pe Richard că acest proces poate dura chiar și o săptămână, și poate fi periculos. Richard își cumpără un costum și niște monede vechi și se tunde conform acelor vremuri. Îmbrăcându-se în costum, el îndepărtează toate obiectele moderne din camera de hotel și încearcă să călătorească în anul 1912. Se înregistrează pe un magnetofon sugerandu-si ca se intoarce in timp dar eșuează. În următoarele zile, în timp ce căuta prin podul hotelului, Richard descoperă registrul de oaspeți din 1912. Acolo, el își observă numele și semnătura, iar, din acel moment, este incredintat că va izbuti.

Richard face o noua incercare, de data aceasta cu magnetofonul amplasat sub pat. Mai convins acum, călătoria înapoi în timp reuseste. El adoarme și se trezește în data de 27 iunie 1912, la zgomotul unei trasuri cu cai.In timp ce o cauta pe Elise, îl întâlnește pe Arthur Biehl- copil, dar nu are norocul să o găsească pe ea. Într-un final, o întâlnește pe Elise lângă un copac de pe marginea lacului. Ea pare speriată când îl vede, dar îl întreabă “Tu ești?”. Impresarul Elisei, William Fawcett Robinson (Christopher Plummer), intervine rapid și îl îndepărtează . Richard continuă să o urmărească pe Elise, până când, la un moment dat, ea acceptă să se plimbe împreună, prin peisajele idilice ale insulei. În timpul plimbării lor pe lac, Richard fredonează Rapsodia, iar Elise îi spune că melodia este frumoasă, dar că n-a mai auzit-o până atunci (piesa a fost scrisă în anul 1934, dar cei doi se afla în 1912; în 1980, Richard a aflat că este piesa ei favorită). Richard o întreabă pe Elise de ce a întrebat “Tu ești?”, iar ea îi spune despre faptul că Robinson știa că ea va întâlni, într-o zi, un om care îi va schimba viața pentru totdeauna. Richard îi arată Elisei ceasul de buzunar pe care aceasta i-l va înmâna în 1972 dar fara sa îi dezvăluie originea, spunând doar că a fost un cadou.

Richard acceptă invitația Elisei la piesa acesteia, unde ea recită un monolog impromptu, adresat lui. În timpul pauzei, o găsește pe Elise pozand pentru o fotografie.Cand îl observă pe Richard, Elise zâmbește stralucitor, camera de fotografiat inregistrand imaginea pe care Richard o văzuse/va vedea în anul 1980, în muzeul hotelului. După aceea, Richard primește un mesaj urgent de la Robinson, care dorește să-l întâlnească. Acesta încearcă să-l convingă pe Richard să renunte la Elise, spunându-i că este pentru binele ei. Când Richard își declara iubirea pentru ea, Robinson îl leagă și îl abandonează într-un hambar. Mai târziu, Robinson îi spune Elisei că Richard a părăsit-o și că nu el este “acela”, dar ea nu îl crede si ii mărturisește că îl iubește pe Richard.

Richard se trezește a doua zi și reușește să se elibereze. El aleargă spre camera Elisei și descoperă că echipa ei de teatru a plecat. Dezamăgit, se duce pe veranda hotelului. Deodată, o aude pe Elise strigandu-l și o vede cum aleargă spre el. Amandoi se întorc în camera ei și fac dragoste pasional. A doua zi dimineata hotarăsc să se căsătorească iar Elise spune că primul lucru pe care îl va face va fi să-i cumpere un costum nou, pentru ca cel pe care-l poarta e iesit din moda de 15 ani. Richard începe să-i explice in gluma că acesta e foarte practic, datorita numeroaselor buzunare in care scotoceste demonstrativ și scoate, accidental, o monedă din anul 1979,moment in care “puntea peste timp” se rupe brusc iar el aluneca înapoi în prezent, în timp ce Elise îl strigă disperat numele,de dincolo de o prapastie de netrecut.

Richard se trezește în anul 1980, în aceeași cameră în care el și Elise se aflasera 68 de ani mai devreme. E transpirat și foarte slăbit, aparent din cauza călătoriei în timp. Se duce rapid în camera lui, încercând să se auto-hipnotizeze din nou, dar fără succes.Cu inima frântă, el rătăcește prin hotel și prin locurile unde s-a plimbat cu Elise, după care se întoarce în camera lui unde rămâne in stare de prostratie până când este găsit de managerul hotelului și de Arthur; acestia trimit după un doctor care insa se declara neputincios.Cu umbra unui zambet intiparita pe fata,Richard sfarseste si , pe un fundal de lumina,o regaseste pe Elise.

Comentarii pe Facebook
Arata si prietenilor tai!